Curs 2: Variabile

În acest curs vom discuta despre variabile, care stau la baza oricărui limbaj de programare. Pentru a înțelege ce sunt variabilele însă, vom avea nevoie de o analogie.

Ce este o variabilă?

Aveți câteva boluri numite a,b,c,d… și suficiente bile ca să calculați niște sume. Să spunem că prima sumă pe care doriți să o calculați este 6+3. Pentru efectuarea calculului puneți 6 bile în bolul a și 3 în bolul b, după care mutați toate bilele în bolul c și constatați că sunt, în total, 9 bile. Calculatorul procedează exact la fel când calculează sume: pune în două variabile valorile inițiale, după care le adună într-o altă variabilă. Alternativ, pentru a economisi un bol, putem pune toate bilele în bolul a, unde vom avea 6+3=9 bile.

Așadar, o variabilă este un loc (din punct de vedere tehnic, o zonă de memorie) în care calculatorul ține minte diverse valori pe care le poate prelucra. Acum, să vedem ce trebuie să îi spunem calculatorului pentru a înțelege ce fel de variabilă dorim.

Tipuri de variabile

Să revenim la boluri. Să spunem că acum vrem să calculăm suma 1000+5. Evident, nu în orice bol vor încăpea suficiente bile, deci vom avea nevoie de un bol mare în care să punem cele 1000 de bile, un bol normal în care vom pune celelalte 5 bile și încă un bol mare în care punem conținutul însumat. Putem avea și un bol sită din care vor cădea bucățile de bile (zecimalele). Așadar, mai ales în domeniul programării, avem nevoie de unealta potrivită pentru lucrarea potrivită.

Tradus în limbajul calculatoarelor, această problemă a dimensiunii a bolurilor este reprezentată de tipurile de date. În funcție de cât de mari vor fi valorile pe care le punem într-o variabilă, alegem un tip de dată de dimensiune adecvată. Tipurile de date simple din limbajul C++ le puteti gasi aici.

Așadar, o varibilă este complet caracterizată de:

  • dimensiune (tipul de dată)
  • nume
  • valoare

Declararea unei variabile

Înainte de a folosi o variabilă, trebuie să îi spunem calculatorului de existența acesteia, ceea ce înseamnă declararea variabilei. În limbajul C++, instrucțiunea de declarare a variabilelor are următoarea sintaxă:

tip_de_data nume_variabila;

 

Spre exemplu, următoarea instrucțiune:

int k;

 

declară o variabilă cu numele k de tipul int (întreg, vezi mai sus tabelul). Variabilele de același tip se pot declara mai multe cu aceeași instrucțiune:

float x,y;

 

Instrucțiunea de mai sus declară două variabile x și y de tipul float (număr real, nu neapărat întreg).

Este important de reținut că nu poți avea două variabile cu același nume și că numele acestora începe obligatoriu cu caracterul ”_” sau cu o literă, niciodată cu o cifră. De asemenea, așa cum am precizat într-un curs anterior, limbajul C/C++ este case-sensitive, deci variabilele nume și Nume și NUME vor fi 3 variabile distincte.

Inițializarea variabilelor și atribuirea de valori

Imediat ce sunt declarate, variabilele vor avea valori aleatoare, și înainte de utlizarea lor trebuie inițializate, proces ce implică cunoașterea atribuirii de valori variabilelor.

În limbajul C++, variabilelor li se atribuie valori cu operatorul ”=”, care se numește operator de atribuire. În general, o instrucțiune de atribuire arată astfel:

nume_variabila=valoare;

 

Spre exemplu:

k=5;

 

atribuie (dă) variabilei numite k valoarea 5. Și în cazul atribuirii variabilelor, se pot face atribuiri multiple:

x=y=3.5;

 

Instrucțiunea de mai sus atribuie variabilelor x și y valoarea 3,5.

Inițializarea variabilelor se poate face în două moduri: în aceeași instrucțiune cu declararea sau separat:

int k=5;

 

float x,y;
x=y=3.5;

 

Recomand folosirea celei de-a doua variante, mai precis inițializarea variabilelor imediat înainte de utilizarea acestora.

Ultimul lucru pe care îl vom discuta în acest curs se referă la citirea și afișarea variabilelor pe consolă. Am discutat în cursul anterior despre funcțiile gemene cin și cout, cu care citim, respectiv afișăm ceva pe consolă. O instrucțiune precum:

cin>>k;

 

Va citi de la tastatură o valoare pentru variabila k. Vom considera programul următor:

#include <iostream>

using namespace std;

int main()
{
    int k;
    cin>>k;
    return 0;
}

Atunci când îl rulăm cu F9, consola se va deschide și programul va aștepta introducerea unei valori pe care să o citeasca. După ce introducem o valoare și apăsăm Enter, programul va citi valoarea introdusă, o va scrie în variabila k si apoi se va termina, fiindcă ajunge la instructiunea return 0; care închide programul.

O observatie importantă este aceea că, dacă am fi citit un număr rațional, nu întreg, cum ar fi 4,53, pogramul ar fi convertit acea valoare la tipul de dată pe care îl are la dispoziție, salvând în variabila k valoarea 4 (deci aproximând prin lipsă).

Doar cu declarări, citiri și afișări de variabile nu se pot face multe, așa că în cursul următor vom discuta despre operatori.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

septembrie 2018
L Ma Mi J V S D
« aug.   oct. »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930